U cuncettu di l'esistenza secondu Heidegger

U cuncettu di l'esistenza secondu Heidegger

Martin Heidegger (1889-1976) hè statu unu di i filosofi i più influenti di u XXu seculu, in particulare per via di a so opera Sein und Zeit (Esse è Tempu, 1927). In questu libru, Heidegger pone ciò ch'ellu cunsidereghja a quistione a più fundamentale ma a più trascurata in a storia di a filusufia occidentale: chì significa "esse" o "esistenza" (Esse/Sein)? À u cuntrariu di a tradizione metafisica, chì spessu discute di "esse" cum'è un cuncettu astrattu o cum'è una pruprietà inerente à l'uggetti, Heidegger principia cù l'esperienza di l'esseri umani chì vivenu, esistenu è affrontanu u mondu di tutti i ghjorni. Da questu nasce a so idea principale di l'esistenza umana cum'è Dasein - "esse-ci" - chì apre a strada à una cumprensione più autentica di u significatu di l'esistenza.

A quistione di "l'Essere" è a critica di Heidegger di a tradizione filosofica

Sicondu Heidegger, a filusufìa occidentale dapoi Platone è Aristotele hà tendutu à fucalizza si nantu à l'"esseri" (entità, esseri, Seiendes): cose, anime, idee, sustanze, Diu, eccetera. Tuttavia, a filusufìa raramente s'interroga seriamente nantu à l'"Essere" stessu (Sein), a cundizione chì rende pussibule per qualcosa di "esse". L'"Essere" ùn hè micca una cosa o entità chì pudemu indicà; hè l'orizonte di significatu chì permette à qualcosa di apparisce cum'è qualcosa. Hè per quessa chì Heidegger chjama u so prughjettu "ontologia fundamentale": un tentativu di scopre i fundamenti di tutte e dumande nantu à a realtà.

A critica di Heidegger si cuncentra principalmente nantu à a tendenza à "scurdà si di l'Essere" (Seinsvergessenheit). Quandu l'omu tratta u mondu solu cum'è una cullezzione d'uggetti chì ponu esse spiegati, misurati o cuntrullati, perde una cunnessione più prufonda cù u significatu di l'esistenza. Heidegger ùn ricusa micca a scienza, ma crede chì un approcciu scientificu orientatu à l'uggetti hè insufficiente per risponde à a quistione più fundamentale: cumu qualcosa ci appare cum'è significativa.

Dasein: l'essere umanu cum'è "esse-in-u-mondu"

Per risponde à a quistione di l'Essere, Heidegger ùn parte micca subitu da un cuncettu astrattu, ma piuttostu da l'entità stessa capace di mette in discussione l'Essere: l'omu. L'omu, per Heidegger, ùn hè micca solu "esseri raziunali" o "sughjetti" cunfruntati cù "uggetti". Chjama l'omu Dasein, chì significa letteralmente "esse quì". Stu termine mette in risaltu chì l'omu hè sempre digià situatu in un mondu, in situazioni, storie, relazioni, lingue è prughjetti di vita.

READ  U cuntributu di Voltaire à a filusufìa

U cuncettu chjave quì hè Esse-in-u-mondu (In-der-Welt-sein), "esse-in-u-mondu". Questu significa chì l'esistenza umana ùn pò esse separata da u mondu cum'è un spaziu vissutu di significatu. U mondu ùn hè micca un ambiente neutru; hè un impegnu: travagliu, famiglia, abitudini, strumenti, scopi, valori è altre persone. In a vita di tutti i ghjorni, ùn vedemu micca principalmente l'uggetti cum'è "uggetti fisichi", ma piuttostu cum'è qualcosa d'utile: un martellu per martellà un chiodu, una porta da apre, un telefuninu per cumunicà. U mondu esiste principalmente cum'è una rete d'usi è interessi.

Cumu qualcosa hè presentatu: "prontu à purtà" è "distintu"

Heidegger distingue dui modi principali in cui qualcosa appare à u Dasein. Prima, cum'è prontu à manu (Zuhanden), spessu traduttu cum'è "prontu à aduprà" o "in manu". Questu si riferisce à l'uggetti chì usemu praticamente in e nostre attività. Quandu scrivemu, a tastiera ùn diventa micca un ughjettu d'attenzione; "sparisce" in a fluidità di a pratica, mentre funziona sempre cum'è parte di l'attu di scrittura.

Siconda, cum'è presente à manu (Vorhanden), "visibile" o "presente in faccia", vale à dì, quandu qualcosa hè vistu cum'è un ughjettu da osservà. Per esempiu, quandu una tastiera si rompe è smettemu di scrive, appare tandu cum'è un ughjettu da esaminà: valutemu i tasti, a sequenza, a causa di u dannu. Heidegger mette in risaltu chì u modu "prontu à manu" hè più primordiale chè u "visibile", perchè e nostre vite sò essenzialmente pratiche è impegnate, micca solu contemplative.

"Elli" è l'esistenza quotidiana inautentica

A maiò parte di u tempu, u Dasein vive in u modu di a "quotidiana". In questu modu, l'umani tendenu à esse immersi in ciò chì Heidegger chjamava das Man - spessu traduttu cum'è "l'Elli" o "a ghjente in generale". "L'Elli" hè l'anonimatu suciale: modi cumuni di parlà, opinioni populari, standard di successu accettati, l'abitudine di identificà si cù l'altri. Quì, l'umani ùn facenu micca scelte prufonde, ma piuttostu seguitanu "cumu duveria esse".

READ  U cuntributu di Spinoza à l'etica

Heidegger chjama sta cundizione "inautenticità", micca in sensu murale (micca ipocrita), ma in sensu esistenziale: l'omu ùn hà ancu pigliatu a pruprietà di a so esistenza cum'è a soia. Quandu a vita và simpliciamente cù u flussu, l'omu si alluntana da e dumande fundamentali nantu à u significatu di a so vita, i so limiti è e so pussibilità uniche.

Ansietà, abbandonu è a pussibilità d'esse sè stessu

Tuttavia, Heidegger ùn hà micca cunclusu chì l'umani sò eternamente intrappulati in l'inautenticità. Ci sò sperienze chì scuzzulanu a rutina è furzanu u Dasein à cunfruntà si stessu. Una tale sperienza hè l'ansietà (Angst), spessu tradutta cum'è "preoccupazione" in un sensu esistenziale. À u cuntrariu di a paura (Furcht), chì hà un ughjettu specificu (per esempiu, a paura di i cani), l'Angst ùn hà micca un ughjettu chjaru; hè un statu di l'esse quandu un mondu chì nurmalmente si sente familiare si sente di colpu "viotu" o "incertu". In l'ansietà, l'umani si rendenu contu chì u sustegnu suciale o e rutine ùn furniscenu micca una garanzia di significatu definitu.

L'ansietà palesa u fattu chì u Dasein hè un esse "ghjittatu" (Geworfenheit): ùn scegliemu micca in quale famiglia, cultura, era o corpu nascimu. À u listessu tempu, però, u Dasein hè un esse "di prughjettu" (Entwurf): simu sempre in muvimentu versu pussibilità, pianificendu, scegliendu è furmendu a nostra vita. L'esistenza umana hè una cumbinazione di ghjittatu è pruiezione - simu digià in una certa cundizione, ma duvemu ancu diventà qualcosa.

Esse-à-mori è autenticità

U cuncettu u più famosu è spessu malintesu in Heidegger hè "esse-à-mori" (Sein-zum-Tode). Heidegger ùn difende micca u pessimisimu, ma piuttostu mette in risaltu chì a morte hè a pussibilità a più persunale è inevitabile. Nimu pò "rimpiazzà" a nostra morte; hè a nostra. A cuscenza di a morte face capisce à l'omu chì u tempu di a vita hè limitatu, è dunque e scelte di a vita ùn ponu esse rimandate à tempu indeterminatu.

READ  Filosofia di a lege naturale

Quandu u Dasein sperimenta a morte cum'è una pussibilità sempre presente, pò campà più autenticamente: micca solu seguitendu "Elli", ma determinendu e priorità di a vita basate annantu à a capiscitura chì a vita hè finita. L'autenticità ùn significa micca campà in isolamentu o rigettà a sucietà, ma piuttostu piglià a rispunsabilità di e scelte di a vita, ricunnosce i limiti è stà apertu à pussibilità veramente significative.

U tempu cum'è l'orizonte di u significatu di l'esistenza

Per Heidegger, a chjave per capisce l'Essere hè a temporalità. L'esistenza di u Dasein hè temporale perchè l'omu si move sempre trà u passatu (l'essenza di esse ghjittatu: eredità, sperienza, situazione), u presente (impegnu praticu cù u mondu) è u futuru (pussibilità prughjettate). Heidegger ricusa a capiscitura di u tempu cum'è una semplice seria di "ora" in muvimentu, cum'è un orologio. U tempu esistenziale hè cumu l'omu interpreta a vita per mezu di a memoria, l'impegnu è a speranza.

Cusì, l'esistenza ùn pò esse capita cum'è un ughjettu staticu. L'esistenza hè dinamica: l'umani diventanu elli stessi in u tempu. Dunque, a quistione di l'Essere hè in fine ligata à cumu u Dasein "esiste" temporalmente - cumu interpreta a so vita, sceglie è affronta i so limiti.

Cunclusione: a rilevanza di u pensamentu di Heidegger

U cuncettu di l'essere di Heidegger sfida i modi troppu ughjettivi è tecnichi di pensà à l'esseri umani. Heidegger ci invita à vultà à una sperienza fundamentale: chì simu sempre digià in un mondu significativu, cù l'altri, cù limitazioni è pussibilità. Attraversu un'analisi di u Dasein, l'"Elli", l'ansietà, u diventà-à-mori è a temporalità, Heidegger mostra chì capisce l'essere ùn hè micca solu un eserciziu intellettuale, ma ancu un invitu à campà più cuscientemente è rispunsevolmente.

In fine, a quistione di Heidegger - "Chì ghjè u significatu di l'Essere?" - ùn hè micca solu una questione di teoria metafisica, ma ancu una questione di cumu l'omu sperimenta a so propria vita. L'esistenza ùn hè micca qualcosa chì pussedemu cum'è un pussessu materiale, ma qualcosa chì sperimentemu: un compitu d'esse noi stessi in un mondu in costante cambiamentu.

Lasciate un cummentariu