U cuncettu di l'esistenza secondu Heidegger

U cuncettu di l'esistenza secondu Heidegger

Martin Heidegger (1889-1976) hè statu unu di i filosofi i più influenti di u XXu seculu, in particulare per via di a so opera Sein und Zeit (Esse è Tempu, 1927). In questu libru, Heidegger pone ciò ch'ellu cunsidereghja a quistione a più fundamentale ma a più trascurata in a storia di a filusufia occidentale: chì significa "esse" o "esistenza" (Esse/Sein)? À u cuntrariu di a tradizione metafisica, chì spessu discute di "esse" cum'è un cuncettu astrattu o cum'è una pruprietà inerente à l'uggetti, Heidegger principia cù l'esperienza di l'esseri umani chì vivenu, esistenu è affrontanu u mondu di tutti i ghjorni. Da questu nasce a so idea principale di l'esistenza umana cum'è Dasein - "esse-ci" - chì apre a strada à una cumprensione più autentica di u significatu di l'esistenza.

A quistione di "l'Essere" è a critica di Heidegger di a tradizione filosofica

Sicondu Heidegger, a filusufìa occidentale dapoi Platone è Aristotele hà tendutu à fucalizza si nantu à l'"esseri" (entità, esseri, Seiendes): cose, anime, idee, sustanze, Diu, eccetera. Tuttavia, a filusufìa raramente s'interroga seriamente nantu à l'"Essere" stessu (Sein), a cundizione chì rende pussibule per qualcosa di "esse". L'"Essere" ùn hè micca una cosa o entità chì pudemu indicà; hè l'orizonte di significatu chì permette à qualcosa di apparisce cum'è qualcosa. Hè per quessa chì Heidegger chjama u so prughjettu "ontologia fundamentale": un tentativu di scopre i fundamenti di tutte e dumande nantu à a realtà.

A critica di Heidegger si cuncentra principalmente nantu à a tendenza à "scurdà si di l'Essere" (Seinsvergessenheit). Quandu l'omu tratta u mondu solu cum'è una cullezzione d'uggetti chì ponu esse spiegati, misurati o cuntrullati, perde una cunnessione più prufonda cù u significatu di l'esistenza. Heidegger ùn ricusa micca a scienza, ma crede chì un approcciu scientificu orientatu à l'uggetti hè insufficiente per risponde à a quistione più fundamentale: cumu qualcosa ci appare cum'è significativa.

Dasein: l'essere umanu cum'è "esse-in-u-mondu"

Per risponde à a quistione di l'Essere, Heidegger ùn parte micca subitu da un cuncettu astrattu, ma piuttostu da l'entità stessa capace di mette in discussione l'Essere: l'omu. L'omu, per Heidegger, ùn hè micca solu "esseri raziunali" o "sughjetti" cunfruntati cù "uggetti". Chjama l'omu Dasein, chì significa letteralmente "esse quì". Stu termine mette in risaltu chì l'omu hè sempre digià situatu in un mondu, in situazioni, storie, relazioni, lingue è prughjetti di vita.

READ  Postmodernismu è critica di u razionalismu

U cuncettu chjave quì hè Esse-in-u-mondu (In-der-Welt-sein), "esse-in-u-mondu". Questu significa chì l'esistenza umana ùn pò esse separata da u mondu cum'è un spaziu vissutu di significatu. U mondu ùn hè micca un ambiente neutru; hè un impegnu: travagliu, famiglia, abitudini, strumenti, scopi, valori è altre persone. In a vita di tutti i ghjorni, ùn vedemu micca principalmente l'uggetti cum'è "uggetti fisichi", ma piuttostu cum'è qualcosa d'utile: un martellu per martellà un chiodu, una porta da apre, un telefuninu per cumunicà. U mondu esiste principalmente cum'è una rete d'usi è interessi.

Cumu qualcosa hè presentatu: "prontu à purtà" è "distintu"

Heidegger distingue dui modi principali in cui qualcosa appare à u Dasein. Prima, cum'è prontu à manu (Zuhanden), spessu traduttu cum'è "prontu à aduprà" o "in manu". Questu si riferisce à l'uggetti chì usemu praticamente in e nostre attività. Quandu scrivemu, a tastiera ùn diventa micca un ughjettu d'attenzione; "sparisce" in a fluidità di a pratica, mentre funziona sempre cum'è parte di l'attu di scrittura.

Siconda, cum'è presente à manu (Vorhanden), "visibile" o "presente in faccia", vale à dì, quandu qualcosa hè vistu cum'è un ughjettu da osservà. Per esempiu, quandu una tastiera si rompe è smettemu di scrive, appare tandu cum'è un ughjettu da esaminà: valutemu i tasti, a sequenza, a causa di u dannu. Heidegger mette in risaltu chì u modu "prontu à manu" hè più primordiale chè u "visibile", perchè e nostre vite sò essenzialmente pratiche è impegnate, micca solu contemplative.

"Elli" è l'esistenza quotidiana inautentica

A maiò parte di u tempu, u Dasein vive in u modu di a "quotidiana". In questu modu, l'umani tendenu à esse immersi in ciò chì Heidegger chjamava das Man - spessu traduttu cum'è "l'Elli" o "a ghjente in generale". "L'Elli" hè l'anonimatu suciale: modi cumuni di parlà, opinioni populari, standard di successu accettati, l'abitudine di identificà si cù l'altri. Quì, l'umani ùn facenu micca scelte prufonde, ma piuttostu seguitanu "cumu duveria esse".

READ  Metaetica è u cuncettu di valori murali

Heidegger chjama sta cundizione "inautenticità", micca in sensu murale (micca ipocrita), ma in sensu esistenziale: l'omu ùn hà ancu pigliatu a pruprietà di a so esistenza cum'è a soia. Quandu a vita và simpliciamente cù u flussu, l'omu si alluntana da e dumande fundamentali nantu à u significatu di a so vita, i so limiti è e so pussibilità uniche.

Ansietà, abbandonu è a pussibilità d'esse sè stessu

Tuttavia, Heidegger ùn hà micca cunclusu chì l'umani sò eternamente intrappulati in l'inautenticità. Ci sò sperienze chì scuzzulanu a rutina è furzanu u Dasein à cunfruntà si stessu. Una tale sperienza hè l'ansietà (Angst), spessu tradutta cum'è "preoccupazione" in un sensu esistenziale. À u cuntrariu di a paura (Furcht), chì hà un ughjettu specificu (per esempiu, a paura di i cani), l'Angst ùn hà micca un ughjettu chjaru; hè un statu di l'esse quandu un mondu chì nurmalmente si sente familiare si sente di colpu "viotu" o "incertu". In l'ansietà, l'umani si rendenu contu chì u sustegnu suciale o e rutine ùn furniscenu micca una garanzia di significatu definitu.

L'ansietà palesa u fattu chì u Dasein hè un esse "ghjittatu" (Geworfenheit): ùn scegliemu micca in quale famiglia, cultura, era o corpu nascimu. À u listessu tempu, però, u Dasein hè un esse "di prughjettu" (Entwurf): simu sempre in muvimentu versu pussibilità, pianificendu, scegliendu è furmendu a nostra vita. L'esistenza umana hè una cumbinazione di ghjittatu è pruiezione - simu digià in una certa cundizione, ma duvemu ancu diventà qualcosa.

Esse-à-mori è autenticità

U cuncettu u più famosu è spessu malintesu in Heidegger hè "esse-à-mori" (Sein-zum-Tode). Heidegger ùn difende micca u pessimisimu, ma piuttostu mette in risaltu chì a morte hè a pussibilità a più persunale è inevitabile. Nimu pò "rimpiazzà" a nostra morte; hè a nostra. A cuscenza di a morte face capisce à l'omu chì u tempu di a vita hè limitatu, è dunque e scelte di a vita ùn ponu esse rimandate à tempu indeterminatu.

READ  U rolu di a filusufìa in l'etica cummerciale

Quandu u Dasein sperimenta a morte cum'è una pussibilità sempre presente, pò campà più autenticamente: micca solu seguitendu "Elli", ma determinendu e priorità di a vita basate annantu à a capiscitura chì a vita hè finita. L'autenticità ùn significa micca campà in isolamentu o rigettà a sucietà, ma piuttostu piglià a rispunsabilità di e scelte di a vita, ricunnosce i limiti è stà apertu à pussibilità veramente significative.

U tempu cum'è l'orizonte di u significatu di l'esistenza

Per Heidegger, a chjave per capisce l'Essere hè a temporalità. L'esistenza di u Dasein hè temporale perchè l'omu si move sempre trà u passatu (l'essenza di esse ghjittatu: eredità, sperienza, situazione), u presente (impegnu praticu cù u mondu) è u futuru (pussibilità prughjettate). Heidegger ricusa a capiscitura di u tempu cum'è una semplice seria di "ora" in muvimentu, cum'è un orologio. U tempu esistenziale hè cumu l'omu interpreta a vita per mezu di a memoria, l'impegnu è a speranza.

Cusì, l'esistenza ùn pò esse capita cum'è un ughjettu staticu. L'esistenza hè dinamica: l'umani diventanu elli stessi in u tempu. Dunque, a quistione di l'Essere hè in fine ligata à cumu u Dasein "esiste" temporalmente - cumu interpreta a so vita, sceglie è affronta i so limiti.

Cunclusione: a rilevanza di u pensamentu di Heidegger

U cuncettu di l'essere di Heidegger sfida i modi troppu ughjettivi è tecnichi di pensà à l'esseri umani. Heidegger ci invita à vultà à una sperienza fundamentale: chì simu sempre digià in un mondu significativu, cù l'altri, cù limitazioni è pussibilità. Attraversu un'analisi di u Dasein, l'"Elli", l'ansietà, u diventà-à-mori è a temporalità, Heidegger mostra chì capisce l'essere ùn hè micca solu un eserciziu intellettuale, ma ancu un invitu à campà più cuscientemente è rispunsevolmente.

In fine, a quistione di Heidegger - "Chì ghjè u significatu di l'Essere?" - ùn hè micca solu una questione di teoria metafisica, ma ancu una questione di cumu l'omu sperimenta a so propria vita. L'esistenza ùn hè micca qualcosa chì pussedemu cum'è un pussessu materiale, ma qualcosa chì sperimentemu: un compitu d'esse noi stessi in un mondu in costante cambiamentu.

Lasciate un cummentariu