Pregătirea terenului înainte de plantarea culturilor

Pregătirea terenului înainte de plantarea culturilor

Pregătirea terenului înainte de plantare este o etapă crucială care determină adesea succesul cultivării. Terenul pregătit corespunzător susține creșterea rădăcinilor, menține disponibilitatea apei și a nutrienților, suprimă buruienile și dăunătorii și face plantele mai rezistente la schimbările meteorologice. Mulți fermieri începători plantează fără o pregătire adecvată, chiar dacă această lucrare inițială poate economisi costurile de întreținere și poate preveni randamentele scăzute. Acest articol discută pașii pentru pregătirea terenului într-o manieră secvențială și practică pentru a-l pregăti pentru plantare, fie pentru grădini de legume, culturi alimentare sau scopuri horticole.

1. Recunoașteți condițiile terenului și obiectivele de plantare

Înainte de prășit sau arat, primul pas este evaluarea stării terenului. Notați textura solului (nisipoasă, argiloasă sau lutoasă), culoarea solului, nivelul de umiditate și dacă terenul este predispus la inundații sau se usucă rapid. De asemenea, identificați panta terenului, deoarece aceasta afectează riscul de eroziune. În plus, stabiliți obiectivele de plantare: dacă se vor cultiva culturi anuale, cum ar fi ardei iuți, roșii, porumb, orez de uscat sau culturi perene, cum ar fi fructele. Cerințele de pregătire a terenului pentru fiecare tip de plantă pot varia, în special în ceea ce privește adâncimea de prelucrare a solului, construcția patului de sol și cerințele de materie organică.

Dacă este posibil, efectuați un simplu test al solului. Testul pH-ului se poate face cu hârtie de turnesol sau cu un pH-metru pentru sol. Majoritatea plantelor se dezvoltă bine la un pH de 5,5–7,0. Un sol prea acid sau prea alcalin va inhiba absorbția nutrienților. Cunoscând pH-ul, puteți planifica în mod corespunzător aplicarea varului agricol (dolomit) sau a altor amendamente.

2. Curățarea terenului de buruieni și resturi vegetale

Următorul pas este curățarea terenului. Îndepărtați buruienile, arbuștii și resturile vegetale anterioare. Născute necontrolate, buruienile vor deveni concurenți majori pentru plante pentru apă, lumină și nutrienți. În plus, resturile vegetale bolnave pot deveni o sursă de boli în următorul sezon de creștere.

Curățarea se poate face manual (smulgerea prin rădăcini, tăierea cu foraj) sau folosind unelte precum sape și macete. Pentru suprafețe mai mari, se poate folosi o mașină de tuns iarba. Pentru o abordare mai ecologică, resturile vegetale sănătoase pot fi colectate și compostate. Resturile vegetale bolnave trebuie separate și distruse pentru a preveni răspândirea agenților patogeni.

CITIT  Tehnologie modernă în horticultură

3. Cultivarea solului: arat și afânare

Odată ce terenul este curățat, se lucrează solul pentru a afâna stratul superior al solului. Această lucrare are ca scop îmbunătățirea aerării solului (circulația aerului), facilitarea pătrunderii rădăcinilor și creșterea capacității de retenție a apei în sol. La scară mică, este suficientă o lucrare la o adâncime de 20-30 cm. La scară mai mare, arat se face de obicei cu ajutorul unui tractor sau a unui plug.

Lucrarea solului se efectuează în general în două etape: prima lucrare pentru a întoarce solul și a desface straturile dure, iar a doua lucrare pentru a desface bulgări mari pentru a crea o structură mai fină a solului. Cu toate acestea, lucrarea nu trebuie să fie excesivă. Solul care este lucrat prea frecvent poate deveni mai susceptibil la eroziune, în special pe terenurile în pantă. Prin urmare, ajustați intensitatea lucrării pentru a se potrivi condițiilor solului.

4. Îmbunătățiți structura solului cu materiale organice

Materia organică este esențială pentru gestionarea durabilă a terenurilor. Gunoiul de grajd matur, compostul sau bokashi pot crește fertilitatea solului, pot îmbunătăți structura solului și pot spori activitatea microorganismelor benefice. Solul bogat în materie organică este de obicei mai afânat, mai puțin predispus la compactare și mai capabil să rețină apa.

Materia organică se aplică după ce solul a fost arat sau în timpul celei de-a doua arături. Cel mai bine este să folosiți gunoi de grajd matur (nu fierbinte, fără miros puternic) pentru a evita deteriorarea rădăcinilor și pentru a preveni transportul semințelor de buruieni. Dozajul depinde de condițiile solului, dar, ca regulă generală, grădinile de legume folosesc adesea 1-3 kg de compost pe metru pătrat, care este apoi amestecat uniform în sol.

5. Aplicarea varului și fertilizarea de bază

Dacă observațiile sau testele de pH indică faptul că solul este prea acid, aplicarea de var cu zăcământ trebuie efectuată folosind dolomit sau var agricol. Aplicarea de zăcământ ajută la creșterea pH-ului solului, adaugă calciu și magneziu și reduce toxicitatea aluminiului în solurile acide. Aplicarea de zăcământ trebuie efectuată cu 1-2 săptămâni înainte de plantare pentru a asigura o reacție mai stabilă în sol.

CITIT  Cultivarea plantelor de mango

În plus, aplicați fertilizare de bază. Îngrășămintele de bază constau de obicei din îngrășăminte organice și/sau anorganice, în funcție de nevoile plantei, cum ar fi NPK, SP-36 sau KCl. Îngrășămintele de bază se aplică înainte de plantare și se amestecă în sol pentru a asigura accesul ușor al rădăcinilor de la începutul creșterii. Cu toate acestea, aveți grijă să nu exagerați, deoarece acest lucru poate supraîncălzi solul și poate deteriora plantele tinere.

6. Amenajări de drenaj și irigații

Un drenaj bun previne acumularea de apă, care poate provoca putrezirea rădăcinilor și poate favoriza bolile. În zonele predispuse la inundații, creați canale de drenaj în jurul sau între straturile de plantare. Pentru culturile horticole, cum ar fi ardeii iuți, roșiile, vinetele și legumele cu frunze, straturile de pământ sunt adesea ridicate pentru a preveni acumularea apei în jurul rădăcinilor.

Pe de altă parte, în zonele care se usucă rapid, va trebui să instalați un sistem de irigații adecvat. Acesta poate include udarea manuală, furtunuri, irigare prin picurare sau un sistem de șanțuri mici. Gestionarea apei de la început permite o plantare mai uniformă și reduce stresul plantelor.

7. Amenajarea straturilor de grădină și distanța de plantare

Un strat de pământ înălțat este o movilă lungă de pământ folosită pentru plantare. Scopul unui strat de pământ înălțat este de a îmbunătăți drenajul, de a simplifica întreținerea și de a crea un mediu de plantare mai ordonat. Dimensiunile straturilor de pământ variază, dar sunt în general de 80–120 cm lățime și 20–40 cm înălțime, în funcție de tipul de plantă și de condițiile solului. Spațierea dintre straturi este suficientă pentru întreținere și curgerea apei.

După ce straturile de pământ sunt finalizate, determinați distanța de plantare adecvată. Spațierea corectă previne concurența plantelor pentru lumină și nutrienți, facilitează circulația aerului și reduce riscul de boli. Distanțele de plantare variază pentru fiecare cultură, așa că este recomandat să consultați recomandările de cultivare pentru cultura aleasă.

8. Mulci și combaterea buruienilor de la început

CITIT  Procesul de polenizare a orhideelor

Mulciul este o acoperire superficială pentru sol, care poate fi organică (paie, frunze uscate) sau plastică. Mulciul ajută la menținerea umidității solului, suprimă creșterea buruienilor, stabilizează temperatura solului și reduce stropirea solului pe frunze, care poate transmite boli.

Dacă nu se folosește mulci, combaterea buruienilor trebuie făcută mai frecvent. Buruienile care apar devreme în perioada de plantare sunt deosebit de dăunătoare, deoarece plantele sunt încă mici și incapabile să concureze. Prin urmare, o gestionare corectă a terenurilor include de obicei strategii de prevenire a buruienilor, nu doar plivirea după apariția buruienilor.

9. Momentul potrivit pentru prelucrarea terenurilor

Timpii de pregătire a terenului trebuie ajustați în funcție de anotimp. La începutul sezonului ploios, solul este mai ușor de cultivat deoarece este suficient de umed, dar evitați cultivarea atunci când este prea umed, deoarece solul se va aglomera și se va compacta ușor odată ce se usucă. În timpul sezonului uscat, cultivarea poate fi mai dificilă din cauza solului dur, necesitând irigare prealabilă sau așteptarea până după o ploaie ușoară.

Pregătirea terenului se face, în mod ideal, cu câteva săptămâni înainte de plantare, mai ales dacă adăugați compost și var. Acest interval de timp ajută aceste materiale să se integreze în sol și creează o condiție a solului mai stabilă atunci când răsadurile sunt plantate.

Închidere

Pregătirea terenului înainte de plantare nu este doar o lucrare preliminară, ci o investiție pentru întregul sezon de creștere. Începe cu identificarea condițiilor terenului, curățarea buruienilor, afânarea solului, adăugarea de materie organică, aplicarea de var și fertilizarea de bază, apoi aranjarea drenajului, a straturilor de pământ și a strategiilor de combatere a buruienilor. Cu o pregătire adecvată, plantele vor crește mai sănătoase, întreținerea va fi mai ușoară, iar randamentele vor fi mai optime. Terenul gestionat corespunzător va rămâne, de asemenea, fertil pentru următorul sezon de plantare, permițând o cultivare mai sustenabilă.

Tinggalkan comentariu