I pinsamenti di George Berkeley nantu à l'idealismu
George Berkeley (1685-1753) hè statu unu di i filosofi empiristi i più influenti in a storia di a filusufia muderna. Hè largamente ricunnisciutu per avè sviluppatu una forma distintiva d'idealisimu, spessu chjamata immaterialisimu o idealisimu sughjettivu. Sicondu Berkeley, a realità hè fundamentalmente mentale: ciò chì chjamemu "cose" ùn esistenu micca cum'è materia indipendente da a mente, ma piuttostu esistenu cum'è cullezzione d'idee sperimentate da u sughjettu percipiente. A so idea hè famosamente cunnisciuta da u mottu latinu esse est percipi - "esiste hè esse percepitu". Stu saggio esamina u background di Berkeley, i so argumenti principali, i so cuncetti di Diu è di l'ordine di a natura, è l'influenza è a critica di u so idealisimu.
Sfondate: Empirisimu è Critica di u Materiale
Berkeley campava in a tradizione di l'empirismu britannicu, rapprisintatu ancu da John Locke è dopu da David Hume. L'empirismu hà messu in risaltu chì a cunniscenza vene da l'esperienza sensoriale. Locke sustinia chì tutte l'idee venenu da l'esperienza, eppuru hà mantinutu l'esistenza di "sustanza materiale" cum'è qualcosa chì hè à a basa di e qualità di l'uggetti. Sicondu Locke, percepemu qualità cum'è u culore, a forma è u muvimentu, ma sottu à elle si trova "qualcosa" chì li sustene: a materia.
Berkeley cunsiderava u cuncettu di "materia" problematicu. Per ellu, a materia, cum'è una sustanza chì ùn sperimentemu mai direttamente, era simplicemente una ipotesi metafisica inutile. Sè tutta a cunniscenza vene da l'esperienza, perchè suppone l'esistenza di una entità "materiale" chì hè, in principiu, fora di a portata di l'esperienza? Eccu induve Berkeley hà lanciatu una critica radicale: abbandunà u cuncettu di materia è spiegà u mondu interamente in termini d'idee è pinsamenti.
L'essenza di l'idealismu di Berkeley: Esse est percipi
Per Berkeley, ciò chì chjamemu una "cosa" hè essenzialmente una cullezzione d'idee o impressioni sensoriali: culori, sapori, odori, texture, soni, ecc. Quandu dicemu "ci hè una tavula", ciò chì vulemu dì veramente hè chì ci hè una certa cullezzione d'esperienze - vedemu una superficia piana, sentimu a so durezza, ecc. L'esistenza di un ughjettu, dunque, ùn hè nunda di più chè l'esistenza di quelle idee in l'esperienza.
Eccu induve emerge u principiu di esse est percipi (esistendu hè percepitu). Sè qualcosa ùn hè percepitu da nimu, "esiste" sempre? Berkeley risponde: innò, almenu micca cum'è un oggettu materiale in sè stessu. L'esistenza di un oggettu cum'è u capimu in a vita di tutti i ghjorni hè sempre ligata à a so presenza in l'esperienza di una mente.
Tuttavia, Berkeley ùn hà micca dettu chì u mondu hè "imaginariu" in alcun sensu arbitrariu. L'idee sensoriali pussedenu ordine, consistenza è cuerenza. U mondu pare sempre stabile è prevedibile. A quistione hè: s'ellu ùn ci hè micca materia fora di a mente, chì assicura l'ordine di a nostra sperienza?
Dui Tipi di Realtà: Idee è Spiritu
Berkeley distingue trà:
1. Idee: u cuntenutu di l'esperienza - culori, forme, soni, sapori è tutte e qualità chì ponu esse sperimentate.
2. Spiritu o mente: qualcosa d'attivu, chì percepisce è desidera. U spiritu ùn hè micca una idea; hè un sughjettu chì sperimenta idee.
In u sistema di Berkeley, l'idee sò passive: "appariscenu" in a cuscenza, ma ùn si creanu micca da sè stesse. Ciò chì hè attivu hè u spiritu: l'umani cum'è sughjetti percepenti, è Diu cum'è u Spiritu supremu.
Distingendu trà ste duie categurie, Berkeley hà pruvatu à spiegà perchè l'esperienze sensoriali parenu "vene" à noi cum'è s'elle fussinu da fora, invece di esse simpliciamente u risultatu di a vulintà persunale. Pudemu imaginà un cavallu alatu, ma ùn pudemu micca simpliciamente "urganizà" u sole per ch'ellu si levi à punente. Questu significa chì ci hè una fonte d'idee sensoriali diversa da a vulintà umana.
U rolu di Diu: Garante di l'esistenza è di l'ordine
Unu di l'aspetti i più impurtanti di l'idealismu di Berkeley hè u rolu di Diu. Sè l'uggetti esistenu finch'elli sò percepiti, chì ne hè di l'uggetti chì ùn sò micca percepiti da l'omu - per esempiu, l'arburi in una furesta quandu nimu ùn guarda?
Berkeley hà rispostu introducendu Diu cum'è l'Osservatore universale. Diu percepisce sempre tuttu. Cusì, ancu quandu nisun esse umanu fighjula l'arburu, ellu "esiste" sempre perchè hè sempre percepitu da Diu. In questu modu, Berkeley hà mantinutu l'intuizione cumuna chì u mondu cuntinueghja à esiste ancu quandu ùn l'osservemu micca.
Inoltre, Diu spiega ancu l'ordine di a natura. L'idee sensoriali chì sperimentemu seguitanu certe leggi (per esempiu, e leggi di u muvimentu, a causa è l'effettu fisicu). Per Berkeley, questu hè u "linguaghju" chì Diu usa per urganizà e nostre sperienze in modu ordinatu. E leggi di a natura ùn sò micca meccanismi materiali ciechi, ma piuttostu mudelli fissi in a sequenza di idee vulute da Diu.
L'argumentu di Berkeley contr'à a materia
Berkeley offre parechje linee d'argumentazione impurtanti per ricusà u cuncettu di materia:
1. Cunniscimu solu e qualità sensoriali, micca e sustanze materiali.
Quandu parlemu d'uggetti, vulemu sempre dì e qualità chì percepemu. A "materia" cum'è qualcosa chì stà daretu à quelle qualità ùn si scontra mai in a nostra sperienza. A materia, dunque, hè un cuncettu viotu: una parola senza alcun cuntenutu sperimentale.
2. E qualità primarie è secundarie ùn ponu esse separate
Locke hà distintu e qualità primarie (forma, dimensione, muvimentu), chì eranu cunsiderate inerenti à l'ughjettu stessu, da e qualità secundarie (culore, gustu, odore), chì eranu cunsiderate dipendenti da quellu chì percepisce. Berkeley hà rigettatu sta distinzione. Hà sustinutu chì a forma, a dimensione è u muvimentu sò sempre percepiti. S'ellu un ughjettu hè "grande" o "picculu" dipende da a perspettiva, a distanza è a cundizione di l'osservatore. Cusì, e qualità primarie ùn esistenu micca indipindentamente da a percezione.
3. U cuncettu di "materia invisibile" hè difficiule da capisce.
Pruvà à imaginà un oggettu senza percezione hè cuntradittoriu, sustinia Berkeley, perchè imaginà si stessu hè un attu mentale. Quandu imaginate "una tavula chì nimu vede", a percepite in realtà in a vostra mente. Cusì, u cuncettu di un oggettu chì esiste senza percezione diventa difficiule da mantene.
Idealismu è Scienza di Berkeley
Berkeley ùn avia micca intenzione di distrughje a scienza. Hà ricusatu l'idea chì a scienza duveria basassi nantu à a materia cum'è una sustanza. Per ellu, a matematica è a fisica sò rimaste utili per formulà mudelli d'ordine in l'esperienza: cumu l'idee sensoriali nascenu in modu ordinatu. Tuttavia, Berkeley hà interpretatu i risultati di a scienza in modu diversu: micca cum'è descrizzioni di a materia, ma cum'è descrizzioni di e relazioni ordinate trà l'idee in l'esperienza, "prugrammate" da Diu.
À questu riguardu, Berkeley era ancu cunnisciutu per criticà certi cuncetti astratti ch'ellu cunsiderava pocu chjari, cum'è l'idea di infinitesimi in u calculu di u so tempu. Sta critica dimostra a so tendenza à dumandà a chiarezza di significatu: i cuncetti devenu esse culligati à sperienze chjare o operazioni mentali.
Critica è Influenza
L'idee di Berkeley anu suscitatu critiche significative. Una di l'obiezioni più cumuni hè ch'ellu pare equiparà a realità cù a percezione, facendu chì u mondu pare troppu "dipendente" da a mente. Molti anu accusatu l'idealismu di Berkeley di cascà in u solipsismu (chì solu u sè esiste). Berkeley hà rigettatu sta accusazione: hà ricunnisciutu l'esistenza di altre anime (altri umani) è, soprattuttu, Diu. Tuttavia, postu chì ùn "vedemu" micca l'anime direttamente, ma piuttostu e deducemu, i critichi anu sustinutu chì u so sistema lasciava sempre prublemi.
Inoltre, i filosofi successivi cum'è Immanuel Kant anu pigliatu una strada diversa: Kant hà accettatu chì a nostra sperienza hè furmata da a struttura di a mente, ma hà mantinutu l'esistenza di una "cosa in sè" inconoscibile. Berkeley hè statu più radicale in u ricusà u bisognu di una "cosa in sè" materiale.
Benchì cuntruversu, Berkeley hà fattu un cuntributu maiò: hà dimustratu a difficultà filosofica di cuncepisce u mondu materiale cum'è interamente indipendente da cumu u sperimentemu. Hà ancu messu in risaltu a stretta cunnessione trà u significatu di i cuncetti è l'esperienza, un'idea chì risunerebbe in e tradizioni di a filusufia linguistica è analitica.
Penutup
L'idealismu di George Berkeley hè statu un tentativu audace di riformulà a nostra capiscitura di a realità rigettendu a materia cum'è sustanza. Per ellu, u mondu chì cunniscimu hè cumpostu d'idee sperimentate, mentre chì ciò chì veramente "esiste" attivamente hè u spiritu: l'omu cum'è sughjettu di l'esperienza è Diu cum'è fonte d'ordine. Cù u principiu di esse est percipi, Berkeley hà sfidatu l'ipotesi più basiche nantu à l'esistenza di a materia è ci hà furzatu à dumandassi: a "realtà" hè qualcosa al di là di l'esperienza, o l'esperienza stessa hè a basa di a realità?
Sè l'idealismu di Berkeley pare estremu, hè perchè spinge l'empirismu à i so limiti i più radicali: sè tutta a cunniscenza vene da l'esperienza, allora ogni discorsu nantu à a materia inesperienziale diventa ingiustificatu. Ch'è no simu d'accordu o micca, u pensamentu di Berkeley ferma un puntu cruciale in a storia di a filusufia - un invitu à ricunsiderà ciò chì vulemu dì quandu dicemu chì qualcosa "esiste".