Teoria di u Realismu in e Relazioni Internaziunali

Teoria di u Realismu in e Relazioni Internaziunali

A teoria di u realismu hè unu di l'approcci i più influenti à u studiu di e relazioni internaziunali (RI). U realismu aiuta à spiegà perchè i stati agiscenu spessu in modu cumpetitivu, perchè e guerre persistenu malgradu l'esistenza di istituzioni internaziunali, è perchè a sicurezza naziunale hà spessu a precedenza annantu à a cuuperazione glubale. Basatu annantu à l'ipotesi chì a cumunità internaziunale ùn hà micca una autorità suprema capace di ubligà tutti i stati à rispettà, u realismu vede e relazioni trà i stati cum'è un'arena di lotte di putere in corsu.

Capiscitura è Ipotesi Basiche di u Realismu

In generale, u realismu mette in risaltu trè ipotesi basiche. Prima, u sistema internaziunale hè anarchicu. "Anarchia" quì ùn significa micca caosu, ma piuttostu l'assenza di un guvernu mundiale capace di fà rispettà e regule assolute. Di cunsiguenza, i stati devenu cuntà nantu à sè stessi (autoaiutu) per sopravvive.

Siconda, i stati sò i principali attori in a pulitica internaziunale. Malgradu l'esistenza di urganisazioni internaziunali, multinaziunali è urganisazioni non guvernamentali, u realismu sustene chì i stati mantenenu a più grande capacità di utilizà a forza, formulà a pulitica estera è piglià decisioni strategiche.

Terzu, l'interessi naziunali - in particulare a sopravvivenza è a sicurità - sò l'ubbiettivi principali di u statu. Una perspettiva realista osserva chì a muralità è l'idealismu spessu passanu in secondu pianu quandu u statu si sente minacciatu. In cundizioni anarchiche, i stati tendenu à calculà razionalmente: quali pulitiche rinfurzanu a so pusizione, quali a indebuliscenu.

Radiche storiche di u realismu

U realismu ùn hè micca una nova tiuria. L'idee realiste ponu esse tracciate finu à opere classiche cum'è a "Guerra di u Peloponnesu" di Tucidide, chì illustra cumu u putere è a paura formanu e decisioni pulitiche. In u famosu dialogu di u Melos, Tucidide mette in risaltu a logica dura di a pulitica di putere: i forti facenu ciò chì ponu, è i debuli sopportanu ciò chì devenu.

Altri pensatori, cum'è Niccolò Machiavelli, anu messu in risaltu l'impurtanza di u putere è di a prudenza pulitica in U Principe. Intantu, Thomas Hobbes hà discrittu un "statu di natura" pienu d'incertezza è di cunflittu - un quadru spessu paragunatu à u sistema internaziunale da i realisti muderni.

READ  Guerre Mundiali: Impattu à longu andà nantu à e relazioni internaziunali

In u XXu seculu, u realismu hà guadagnatu impurtanza dopu à u fiascu di l'idealismu dopu à a Prima Guerra Mundiale, chì cridia chì a diplomazia aperta è l'istituzioni internaziunali puderianu impedisce a guerra. A Seconda Guerra Mundiale hà servitu cum'è prova amara chì e bone intenzioni ùn sò micca sempre abbastanza, è chì l'aggressione pò nasce quandu l'equilibriu di putere hè disturbatu.

Realismu Classicu: Putere è Natura Umana

U realismu classicu, spessu assuciatu à Hans J. Morgenthau, mette in risaltu chì e radiche di u cunflittu internaziunale derivanu da a tendenza di a natura umana à circà u putere. Sicondu sta visione, i dirigenti è i stati ùn ponu micca scappà cumpletamente à a spinta à assicurà l'influenza, u prestigiu è a duminazione. A pulitica internaziunale hè in fine una questione di pulitica di putere.

Morgenthau hà sustinutu chì l'interessi naziunali sò definiti in termini di putere. Questu significa chì a pulitica estera di una nazione serà sempre preoccupata di mantene o migliurà a so pusizione relativa. In questu cuntestu, a muralità ùn hè micca cumpletamente ignorata, ma deve esse adattata à a realtà. L'azzioni cunsiderate eticamente "ghjuste" ponu esse periculose s'elle minaccianu a sicurità di a nazione.

Neorealismu: A Struttura di u Sistema Internaziunale

À a fine di u XXu seculu, Kenneth Waltz hà introduttu u neorealìsimu (o realismu strutturale). À u cuntrariu di u realismu classicu, chì metteva in risaltu a natura umana, u neorealìsimu mette in risaltu a struttura di u sistema internaziunale cum'è a causa primaria di a cumpetizione. Perchè ùn ci hè micca una autorità suprema di guvernu, i stati - sia e demucrazie sia l'autoritarii - sò sottumessi à e listesse pressioni: devenu assicurà a sicurità, anticipà e minacce è riduce e vulnerabilità.

In u neorealìsimu, a distribuzione di u putere (per esempiu, unipolare, bipolare o multipolare) hè un fattore cruciale chì determina a stabilità. Per esempiu, l'era di a Guerra Fredda hè spessu vista cum'è un sistema bipolare (i Stati Uniti è l'Unione Soviètica). Certi realisti sustenenu chì a bipolarità crea una stabilità relativa perchè i calculi di u putere sò più chjari, l'alleanze sò più consolidate è u risicu di sbagliu di calculu hè più gestibile chè in un sistema multipolare.

READ  L'influenza di a Guerra Fredda nantu à e relazioni internaziunali

Cuncetti chjave in u realismu

1. Putenza
U putere pò esse militare, ecunomicu, tecnologicu o diplomaticu. U realismu vede u putere cum'è u strumentu principale per difende l'interessi naziunali. Mentre i stati ponu impiegà u "putere dolce", u realismu tende à dà priorità à e capacità di coercizione cum'è fattore determinante.

2. Equilibriu di putenza
Stu cuncettu spiega chì quandu un paese diventa troppu putente, l'altri paesi pruveranu à equilibrallu per mezu di rafforzamenti militari, furmazione d'alleanza, o strategie di cuntinimentu. Un equilibriu di putere hè suppostu impedisce a duminazione assoluta da una parte, ancu s'ellu ùn impedisce micca sempre u cunflittu.

3. Dilema di sicurezza
Un dilema di sicurezza si verifica quandu i sforzi di un paese per migliurà a sicurezza - per esempiu, rinfurzendu u so esercitu - sò interpretati da un altru paese cum'è una minaccia. Di cunsiguenza, l'altru paese risponde rinfurzendu ancu u so esercitu. Stu ciclu aumenta e tensioni ancu s'è nisuna di e duie parti ùn hà alcuna vera intenzione d'attaccà in primu locu.

4. Interessi è Benefici Relativi
U realismu mette in risaltu chì i stati spessu valutanu a cuuperazione basendu si nantu à i guadagni relativi, micca solu i guadagni assoluti. Questu significa chì un statu pò ricusà a cuuperazione chì hè in realtà benefica s'ella si traduce in guadagni più grandi per l'altra parte è puderia potenzialmente alterà l'equilibriu di putere.

Realismu in a pratica di a pulitica internaziunale

Parechje pulitiche estere ponu esse interpretate à traversu a lente di u realismu. E corse à l'armamenti, a pulitica di l'alleanza è e strategie di dissuasione sò esempi cumuni. Per esempiu, u cuncettu di dissuasione nucleare nasce da un calculu raziunale: se i costi di l'attaccu sò troppu alti, l'avversariu si asterrà. U realismu sustene chì a stabilità hè spessu custruita micca da e bone intenzioni, ma da a paura di e cunsequenze.

Inoltre, u realismu aiuta à spiegà perchè i stati agiscenu qualchì volta pragmaticamente: cooperendu cù partiti cù valori diversi, o ancu ideulugie opposte, per obiettivi strategichi. In u puntu di vista realista, l'ideulugia hè impurtante, ma a sicurità è l'interessi naziunali di solitu dettanu a scelta finale.

READ  Relazioni Internaziunali è Cunflitti Etnichi

Critica di u Realismu

Malgradu a so influenza, u realismu ùn hè micca senza critiche. Prima, hè cunsideratu troppu pessimistu è nurmalizeghja u cunflittu. I critichi sustenenu chì a cuuperazione internaziunale, e norme è l'istituzioni si sò dimustrate efficaci per limità u cumpurtamentu di u statu in parechji casi, per esempiu per mezu di regimi cummerciali, accordi ambientali, o u statu di u dirittu internaziunale.

Siconda, si cunsidereghja chì u realismu ignora l'attori non statali. In un mondu globalizatu, l'imprese tecnologiche, l'urganisazioni internaziunali è i gruppi transnaziunali ponu influenzà significativamente a pulitica statale. U realismu ricunnosce a so esistenza, ma spessu vede a so influenza cum'è subordinata à l'interessi statali.

Terzu, u realismu tende à minimizà u rolu di l'idee è di l'identità. Una perspettiva custruttivista, per esempiu, mette in risaltu chì e minacce ùn sò micca solu una questione di putere materiale, ma ancu di percezione, storia è identità. Dui stati cù a stessa forza militare ponu esse visti in modu diversu: unu una minaccia, l'altru un cumpagnu, secondu e relazioni è i significati suciali ch'elli formanu.

Cunclusioni

A tiuria realista in e relazioni internaziunali offre una perspettiva rigorosa è spessu realistica nantu à a dinamica glubale. Mettendu in risaltu l'anarchia internaziunale, l'interessi naziunali è a cumpetizione di putere, u realismu aiuta à spiegà perchè i cunflitti, e corse à l'armamenti è a pulitica di l'alleanza cuntinueghjanu à esse caratteristiche cintrali di e relazioni interstatali. Ch'ella sia in forma di realismu classicu, chì mette in risaltu a natura umana, o di neorealìsimu, chì mette in risaltu a struttura di u sistema, questu approcciu furnisce un quadru analiticu putente per capisce u cumpurtamentu di u statu.

Tuttavia, u realismu ùn hè micca l'unica lente attraversu a quale vede u mondu. E sfide cuntempuranee cum'è u cambiamentu climaticu, a pandemia, a cibersigurtà è l'ecunumia mundiale dimustranu chì a cuuperazione hè ancu cruciale. Dunque, una capiscitura di u realismu deve esse piazzata accantu à altre teorie, chì ci permettenu di vede a pulitica internaziunale in modu più olisticu: cum'è un'arena di cumpetizione è un spaziu per una pussibile cullaburazione.

Lasciate un cummentariu